Canapelele patchwork

Ne place atunci cand intalnim oameni pasionati si talentati care ne inspira prin energia si munca lor. Despre Cristina Ene si canapelele ei am aflat din amenajarea realizata de arhitectul Alexandru Bucur despre care am scris aici. Si pentru ca banuiam ca in spatele ei se ascunde o poveste ce merita impartasita cu voi, am rugat-o sa ne spuna mai multe despre pasiunea ei.

Povestea a inceput in copilarie, printre muncitorii din sectia de tamplarie, in zona de asamblare, dar de cele mai multe ori in cea de croitorie. Insa, ce imi amintesc cel mai bine este plansa de proiectare pe care gaseai intotdeauna niste linii ce se intersectau intr-un mod fascinant, mai ales pentru un copil de varsta mea. Gigantica minunatie se afla in biroul in care lucra tatal meu, un loc sacru, in care nu ajungeam prea des, poate de aceea mi-a si ramas atat de bine intiparit in memorie. Vorbim despre o fabrica de mobila din perioada comunista care mi-a influentat intr-un mod decisiv viitorul.

Copilul fascinat de productia de mobilier tapitat a considerat ca meseria de economist este una la indemana si m-am decis sa merg in aceasta directie. Dupa absolvirea facultatii, am incercat domeniul asigurarilor, gestiune, dar nimic nu era potrivit si nicaieri nu prea imi gaseam rostul. Tot mobilierul era cel care ma fascina si amenajarile interioare locul in care ma regaseam.

povestea unei pasiuni nascute in copilarie